De ziua ta, limba mea
A fost o dată ca-n povești,
A fost și încă este,
O moștenire de neam dăcesc,
Un sfânt grai românesc.
Iar în istorie, dacă citești
De-atâtea fapte vitejești,
De bunul, brav, creștin român,
Ce limba n-a dat-o la păgân.
Pe limba noastră românească
Început-au femeile să doinească,
Și-n cântec dorul l-au lăsat,
Din mamă-n fiu s-a ridicat.
A fost o dată ca-n povești,
Din vechi izvoade românești,
Un grai născut din vechi cuvinte,
Scris pe coloane și morminte.
Pe el l-au plâns și l-au cântat
Străbunii-n dor neîmpăcat,
Că dorul, frate pământesc,
Nu-l poate nimeni tâlmăci firesc.
Din doine, din colinde sfinte,
Se nasc în veci aceleași cuvinte,
Și cât o fi să dăinuim,
Cu limba noastră ne-mpodobim.
Alina Iordan, 28. August. 2025